Proprietarul de vorbe

Leave a comment

1 August 2012 by lectiadeistorie

In politica românească, dl Crin Antonescu s-a născut talent și a murit speranță. Drumul a fost lung.

A început cu perioada romantică a pletelor sale care încadrau un chip bizantin cu ochi albaștri – am descris pe ministrul de atunci al tineretului și sportului. La conferințele de presă, dacă intrai cu prejudecata că vei întâlni un tip efeminat, cu suavități de primadonă  – aveai o surpriză. Tânărul ministru liberal avea o privire rece, pe care o înfigea în ochii interlocutorului, dar nu cu lipsa de bunăvoință a lui MRU, ci cu atenția acordată în mod firesc unui partener de dialog pe care-l respecți. Avea o voce limpede și spunea vorbele răspicat. Răspundea clar și ferm la întrebări, zâmbea rar, avea simțul umorului și se pricepea la politică. Prefera să se îmbrace în sacouri albastre. Ca ministru, are meritul de a fi oferit rente viagere sportivilor cu rezultate deosebite.

In martie 2009 devine președintele Partidului Național Liberal, câștigând în fața lui Ludovic Orban. Il susţin vârfuri ale înaltei societăți și intelectualității: Neagu Djuvara, Lucian Boia, surorile Coposu, Doina Cornea. Pe umerii lui Crin Antonesc începe să apese moștenirea Brătienilor – atât cât a mai rămas din ea. In toamna aceluiași an, candidează la Președinția României. Se luptă cu Mircea Geoană și Traian Băsescu. Este prima data când se detașează clar de restul plutonului politic. Discursul ferm, coerent, exprimat într-o limbă română corectă și directă, atacurile frecvente, dar civilizate l-au făcut candidatul cel mai agreabil din competiție. Mircea Geoană era rârâit și purta după el, ca pe o umbră rău prevestitoare, catalogarea de “prostănac” aplicată de Iliescu. Traian Băsescu venea după un mandat la Cotroceni, iar uzura își spunea cuvântul. Crin Antonescu aduce aer proaspăt.  Lovitura sub centură pe care i-o aplică Băsescu amintind de sinuciderea primei soții îl clatină ca om, dar îi aduce un imens capital de simpatie. A fost poate prima dată când Băsescu ar fi trebuit să simtă în spate fiorul antipatiei ce va să vie! In turul doi, Antonescu îl susține pe Mircea Geoană. Ups! Liberalii, prin șeful lor, sprijineau stânga – suna rău. Justificarea era înlăturarea cu orice preț a lui Băsescu de la Președinție. A ținut!

In februarie 2011, Crin Antonescu fondează, alături de Victor Ponta, Uniunea Social Liberală. In Actul constitutiv, la Agenda politică figurează 20 de obiective, primul fiind înlăturarea de la putere a regimului Băsescu. Documentul este plin de exprimări de campanie electorală savuroase între care se distinge:” Nici un cetățean nu este abandonat de stat.”

Etapa ministrului cu ochi albaștri a trecut demult. Crin Antonescu a îmbătrânit. Este un vorbitor politic de prima mână, elegant, experimentat, prudent fără a fi laș. Lansează sintagme care fac carieră, pune etichete care se lipesc bine. A  adăugat vocabularului politic curent termeni curajoși care nu sunt și vulgari. A atacat verbal dur, dar s-a ferit de jigniri facile. Exemple: “România are nevoie de lideri naţionali, nu de şefi de bandă; Delirul iresponsabil al lui Traian Băsescu face rău României; Băsescu este o epavă politică prin discurs, atitudine şi comportament.” In scrisoarea de scuze adresată Regelui Mihai, în iunie anul trecut, dupa ce fostul monarh al României fusese atacat urât de Traian Basescu, liberalul foloseşte sintagma “apatrid moral” pentru a-l defini pe Preşedinte.

Aşadar, Crin Antonescu are vorbele la el. Mereu. Poate fi ascultat. Acest indiscutabil atu îi aduce însă şi o mare năpastă – Dan Voiculescu şi trustul Intact, al căror om politic agreat este, se folosesc  din plin de atuul cu pricina. Numai câştig de imagine pentru Antonescu nu e!

Aceste vorbe de care nu se teme i-au întins acum o capcană. Antonescu a afirmat ca va demisiona dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni. E posibil ca referendumul  să-l  întoarcă pe Băsescu! Crin Antonescu trebuie să demisioneze dacă are onoare. Mai ales ca a precizat ritos: “Eu am proprietatea vorbelor mele.” Ucide însă, prin acest gest, speranţa celor care l-ar fi vrut la Cotroceni şi care îl vor taxa drept arivist ageamiu. Pentru că, din păcate, într-un an de zile înveţi să vorbeşti şi într-o viaţă întreagă nu înveţi să taci!

In politica românească, dl Crin Antonescu s-a născut talent şi a murit speranţă. Drumul a fost lung.  Cale de 21 de ani a mers drept, în al douăzecişidoilea a făcut la stânga.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Lectiadeistorie's blog

Istoria nu este nimic mai mult decat amintiri reimprospatate. Peter C. Newman

Cine uită nu merită! (N.Iorga)

Jurnalul.ro

Cine uită nu merită! (N.Iorga)

Adevarul.ro

Cine uită nu merită! (N.Iorga)

Ziarul Gandul

Cine uită nu merită! (N.Iorga)

Bucurestii Vechi si Noi

Just another WordPress.com site

%d bloggers like this: